„Păşeşte-ncet să nu-mi deştepţi bazarul
De lacrime-ncrustate prin dantele
Şi nasturi descheiaţi de mâini rebele.” (I.Minulescu)
Se luptă zarea cu fulgii de nea care cad nestingheriţi în mişcări haotice şi rebele. O primăvară ce încă aparţine iernii şi care nu face decât să îmi accentueze dorul de tine. Însingurarea albului care se strecoară prin fereastra larg deschisă mă face să tresar brusc, ca şi cum frigul mă face prizonierul său. Totul e atât de lipsit de sens şi totuşi îmi permit să visez, să stau cu ochii larg deschişi şi să visez.
Chipul tău de copilă inocentă şi dulce transpare prin dansul petalelor de nea, petalele unui cireş al iernii. Depărtarea de tine doare, însă imaginea vie a chipului care zâmbeşte, mă face să uit de toate.
Pleoapele coboară atinse de recele umed al unor fulgi care poposesc neprevăzut şi mă imaginez într-o imensă arenă de coridă, în jurul meu ninge, contrastul care şochează, contrastul care face ca ochii să pulseze fără să se deschidă, ca într-un vis lung. Tăcere…atât de multă tăcere, ridic mâna privind capa care zace aruncată neglijent pe braţul care te-ar îmbrăţişa cu atât de multă pasiune. Roşul ei aprins, de inimă sângerândă, pulsează frenetic impunând un ritm ninsorii şi mă face să privesc în jur cu surprindere. Arena goală, fulgii care cad şi eu…cu o nebună dorinţă de a dansa, un pas stângaci, ca o fandare împotriva unui adversar imaginar. Mirarea mă cuprinde, deşi în visul meu pot fi orice…da…e un vis îmi spun…atunci să îl fac cât mai complet…
Întind mâna şi simt căldura mâinii tale odihnindu-se în ea. Eşti ca o frumoasă zi de primăvara, caldă şi plăcută la atingere. Rochiţa plină de flori se pierde în dansul fulgilor albi, imagine atât de bizară, însă vorbele refuză să părăsească gândul, fără un sunet, cu palma deschisă te trag mai aproape şi capa flutură speriată. Braţul meu te cuprinde înlănţuind mijlocul subţire, mi-e teamă să te pierd asemeni unul fulg de nea care se topeşte la prima atingere, însă îmi zâmbeşti şi te laşi uşor pe spate, o unduire care îmi îmbată simţurile şi te urmez în mişcarea fluidă pe care corpurile noastre o descriu cu atât de multă graţie.
Sunt primii paşi în doi, prima clipă de dans, cu ritm dictat de florile rochiei tale ce curg în fluturări grăbite…o floare printre fulgii de nea şi roşul obrajilor tăi te face atât de reală. Aplecarea mea uşoară, coapsa ta caldă pe care o simt atingându-mi piciorul, te trag aproape, o bruscă apropiere în care buzele se unesc, dar pe care o refuzi cu mâinile împingând în pieptul meu. Acelaşi fluturat al rochiei ce îmi aminteşte de capa pierdută şi paşii mei ce te urmează, mă pierd în dansul acesta, asemeni animalului din arenă în ochii mei persistă doar imaginea florilor imprimate pe materialul mătăsos şi te urmez şi te retragi, apoi te apropii iar şi te laşi pradă braţului care te strânge aproape.
Eşti a mea în aceste clipe şi lumea noastră pare să trăiască doar pentru acest paso doble bizar, un pas spre tine, un pas spre mine şi-apoi înlănţuirea bruscă, un andante furioso plin de pasiune. Coapsa ta care se odihneşte doar pentru o clipă, buzele mele care se apropie de ale tale, doar cât să le simtă dulceaţa, retragerea bruscă…totul face ca inima să bată cu putere, să simt că trăiesc…te vreau, te doresc nebuneşte făptură de vis, asemeni taurului ce simte de la prima împunsătură de banderillas că este pierdut, la fel şi eu mă pierd în dansul acesta în doi, printre fulgii albi, cu trupul tău ce cheamă şi apoi respinge...un joc nebun ce îmi adânceşte nerăbdarea, ce face ca dorinţa să devină dureros de dulce. Te vreau aproape şi totuşi nu te pot ţine mai mult de o clipă, o clipă în care aş dori să îţi spun atâtea, o clipă în care toată nesiguranţa mea se pierde în atingerea ta caldă.
Fiorul rece care pătrunde mult prea brusc mă trezeşte la realitate, obrajii umezi şi reci îmi amintesc de fulgii care au fost, chipul tău zâmbeşte şi acum din ninsoare cu năsucul acela de strengăriţă care mă face să te doresc cât mai aproape. Închid fereastra şi căldura se instalează treptat, liniştind simţurile alerte.
- Îţi mulţumesc pentru dansul printre petalele de cireş al iernii!
Mă răsucesc brusc doar ca să mă trezesc cu braţele înlănţuindu-ţi trupul cald, proaspăt ieşit de sub plapuma moale, aroma ta îmi învăluie simţurile asemeni unui fruct parfumat, te privesc aşa ciufulită, o mică pisicuţă care îmi caută îmbrăţişarea şi doar pentru această clipă sunt gata să ofer totul.
- Cu cine ai dansat, visătorule?
- Ghiceşte…şi buzele mele se lipesc uşor de ale tale în timp ce recele obrazului meu te face să tresari…
Se luptă zarea cu fulgii de nea care cad nestingheriţi în mişcări haotice şi rebele. O primăvară ce încă aparţine iernii şi care nu face decât să îmi accentueze dorul de tine. Însingurarea albului care se strecoară prin fereastra larg deschisă mă face să tresar brusc, ca şi cum frigul mă face prizonierul său. Totul e atât de lipsit de sens şi totuşi îmi permit să visez, să stau cu ochii larg deschişi şi să visez.
Chipul tău de copilă inocentă şi dulce transpare prin dansul petalelor de nea, petalele unui cireş al iernii. Depărtarea de tine doare, însă imaginea vie a chipului care zâmbeşte, mă face să uit de toate.
Pleoapele coboară atinse de recele umed al unor fulgi care poposesc neprevăzut şi mă imaginez într-o imensă arenă de coridă, în jurul meu ninge, contrastul care şochează, contrastul care face ca ochii să pulseze fără să se deschidă, ca într-un vis lung. Tăcere…atât de multă tăcere, ridic mâna privind capa care zace aruncată neglijent pe braţul care te-ar îmbrăţişa cu atât de multă pasiune. Roşul ei aprins, de inimă sângerândă, pulsează frenetic impunând un ritm ninsorii şi mă face să privesc în jur cu surprindere. Arena goală, fulgii care cad şi eu…cu o nebună dorinţă de a dansa, un pas stângaci, ca o fandare împotriva unui adversar imaginar. Mirarea mă cuprinde, deşi în visul meu pot fi orice…da…e un vis îmi spun…atunci să îl fac cât mai complet…
Întind mâna şi simt căldura mâinii tale odihnindu-se în ea. Eşti ca o frumoasă zi de primăvara, caldă şi plăcută la atingere. Rochiţa plină de flori se pierde în dansul fulgilor albi, imagine atât de bizară, însă vorbele refuză să părăsească gândul, fără un sunet, cu palma deschisă te trag mai aproape şi capa flutură speriată. Braţul meu te cuprinde înlănţuind mijlocul subţire, mi-e teamă să te pierd asemeni unul fulg de nea care se topeşte la prima atingere, însă îmi zâmbeşti şi te laşi uşor pe spate, o unduire care îmi îmbată simţurile şi te urmez în mişcarea fluidă pe care corpurile noastre o descriu cu atât de multă graţie.
Sunt primii paşi în doi, prima clipă de dans, cu ritm dictat de florile rochiei tale ce curg în fluturări grăbite…o floare printre fulgii de nea şi roşul obrajilor tăi te face atât de reală. Aplecarea mea uşoară, coapsa ta caldă pe care o simt atingându-mi piciorul, te trag aproape, o bruscă apropiere în care buzele se unesc, dar pe care o refuzi cu mâinile împingând în pieptul meu. Acelaşi fluturat al rochiei ce îmi aminteşte de capa pierdută şi paşii mei ce te urmează, mă pierd în dansul acesta, asemeni animalului din arenă în ochii mei persistă doar imaginea florilor imprimate pe materialul mătăsos şi te urmez şi te retragi, apoi te apropii iar şi te laşi pradă braţului care te strânge aproape.
Eşti a mea în aceste clipe şi lumea noastră pare să trăiască doar pentru acest paso doble bizar, un pas spre tine, un pas spre mine şi-apoi înlănţuirea bruscă, un andante furioso plin de pasiune. Coapsa ta care se odihneşte doar pentru o clipă, buzele mele care se apropie de ale tale, doar cât să le simtă dulceaţa, retragerea bruscă…totul face ca inima să bată cu putere, să simt că trăiesc…te vreau, te doresc nebuneşte făptură de vis, asemeni taurului ce simte de la prima împunsătură de banderillas că este pierdut, la fel şi eu mă pierd în dansul acesta în doi, printre fulgii albi, cu trupul tău ce cheamă şi apoi respinge...un joc nebun ce îmi adânceşte nerăbdarea, ce face ca dorinţa să devină dureros de dulce. Te vreau aproape şi totuşi nu te pot ţine mai mult de o clipă, o clipă în care aş dori să îţi spun atâtea, o clipă în care toată nesiguranţa mea se pierde în atingerea ta caldă.
Fiorul rece care pătrunde mult prea brusc mă trezeşte la realitate, obrajii umezi şi reci îmi amintesc de fulgii care au fost, chipul tău zâmbeşte şi acum din ninsoare cu năsucul acela de strengăriţă care mă face să te doresc cât mai aproape. Închid fereastra şi căldura se instalează treptat, liniştind simţurile alerte.
- Îţi mulţumesc pentru dansul printre petalele de cireş al iernii!
Mă răsucesc brusc doar ca să mă trezesc cu braţele înlănţuindu-ţi trupul cald, proaspăt ieşit de sub plapuma moale, aroma ta îmi învăluie simţurile asemeni unui fruct parfumat, te privesc aşa ciufulită, o mică pisicuţă care îmi caută îmbrăţişarea şi doar pentru această clipă sunt gata să ofer totul.
- Cu cine ai dansat, visătorule?
- Ghiceşte…şi buzele mele se lipesc uşor de ale tale în timp ce recele obrazului meu te face să tresari…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu