A mea şi-a ei...

Mi-e bine în vara ce-i zâmbeşte ei
Şi toată lumea mea e-n palma ei,
Cu linii line conturate de degete sprinţare,
Ce gustă din podul palmei picături de mare...

Mi-e bine-ascuns în zâmbetele ei
Şi gândul meu lipit de tâmpla ei,
Cu lungi şuviţe ce lunecă pe fruntea mea agale,
Ce farmecă visarea, o mare de petale...

Mi-e bine pierdut în privirea ei
Şi glasul meu pierdut pe buzele ei,
Cu dulce gust dăruit printr-o scurtă apăsare,
Ce picură în suflet o clipă de-ncântare...

Mi-e bine-aşa cu liniile trupului ei
Şi palma mea conturând umărul ei,
Cu fineţea pielii calde, ca o mătase moale,
Ce tresare urmând a palmelor mele cale...

Mi-e bine în vara ce-i zâmbeşte ei
Şi toată lumea mea e-n palma ei,
Totul e-al ei şi ea a mea....sau eu al ei...