Emoţii

Emoţii

Stau ca și cum aș putea vedea,

Pădurile cu verzi ace de brad,

Munții bătuți de vânt aprig și nea

Și stropii care pe palme îmi cad.

Șoapte şi zbucium uitate,

Pierdute pe cărările gândului,

Mă poartă atât de departe...

Până spre porțile vântului...

Primăvara cu-al cocorilor cânt,

Cu vise pierdute prin verdele crud.

Cu petale lăsate în leagăn de vânt,

Și izvoare cu murmur ce ador să-l aud.

Șoapte de sălcii plecate,

Străjuind pe drumurile visului

Și murmur de izvoare pictate,

Ce mă duc spre poveștile timpului...

Stau acum ca și cum aș putea citi,

Totul din albastrul cerului senin,

Prin razele dulci, chihlimbarii

Apoi să m-ascund şi dorul să-mi alin.

Șoapte ce-ncântă și aduc plăcere,

Ascunse printre calde raze de soare

Și melancolii ce apar efemere

Alungate pe valuri de mare...

Aș alunga vântul ce vrea să desparte

Întinzând palma să prind primăvara în ea.

Dar îl las pentru că îmi șoptește aparte:

Că tu a mea ești primăvară, a mea....

- Nu ești a mea zici?

Ba a mea ești...

A mea....