Când vine seara, în ceasuri de singurătate,
Îmi sprijin fruntea visător pe mână
Şi stau cu gândul dus în alte zări , departe
Şi mă-ncălzesc la razele de lună...
În aste clipe apari să-mi amăgeşti iar gândul
Şi dintr-un colţ privirea ta răsare,
Aud în geamuri cum îmi bate vântul
Şi-ascult şi glasul tău ce vine din uitare...
Mi-eşti şi mai dragă acum, deşi n-aş vrea să fii,
Dar te găsesc acum, o parte doar din gândul meu,
Dar dragă dacă nu mi-ai fi, aş vrea să ştii
C-aş vrea să-mi fi tu dragă tot mereu...
Tot ascultând la ce-mi şopteşte gândul,
Adorm într-un târziu, visându-te pe tine
Obrazul mi-l săruţi tu alintându-l,
Ca în pierdute dimineţi senine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu