Iubita mea, nu-i necesar să ne vorbim,
Ar fi de-ajuns, adânc în ochi să ne privim
Şi-n ei să regăsim ce-am căutat până acum,
Oglinda lor ne va deschide al iubirii drum.
Citind apoi în ochii tăi, voi ştii s-alung nefericirea,
Iar tu pierzându-te-n ai mei, găsi-vei amintirea
Şi-atunci pentru-amândoi nu va mai fi nevoie de cuvinte,
Privirea noastră, ea singură va ştii s-alinte…
În clipele ce-mi vor părea anoste, efemere,
În ochii tăi eu voi privi la vechi mistere,
Povestea lor îmi va rămâne totdeauna-n minte,
În ochii tăi eu voi găsi iubirea fără de cuvinte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu