Miere de august

                     

Miere de august

E plină de aromă dulce seara de vară,
Și gândul îmi zboară departe, pierdut...
În suflet pătrund ca un zâmbet tăcut,
Amintiri de pe-o bancă din parc, solitară...

Vălătucii de gânduri ce în minte-mi apar,
Îmi amintesc de clipa de atunci, de clipa cu tine
De chipul tău ce zâmbise verii senine
Închid ochii visând, trăind amintirea eu iar.

Aș vrea ca și atunci să-ți fiu aproape,
Să îți arăt cât de mult te iubesc!
Să picur ca o ploaie pe închise pleoape,
Cu săruturi ce arată ce mult te doresc...
 
Clipa de atunci vine mereu seara prin vise,
Ce-mi picură pe buze...au aromă de miere.
Gândul rătăcește, însă din nou te va cere,
Cu aroma dulce, mintea creează premise...

Pierdute zile de august în locuri de copilărie,
Doar eu, gândul ce fuge și neuitata vară.
Dulceața unui sărut, miere de august dintr-o seară,
Și-mbrățișarea parfumului tău care mă îmbie.

Mă simt iar ca un copil ce face pașii dintâi,
Acum ca și atunci și mi se pare injust,
Când inima spune amintirii: Rămâi!
Rămâi în acele clipe dulce miere de august!