Baladă în Grădina de Jad (melodia se regăsește la final ca link spre youtube)

Baladă în Grădina de Jad

Umbrele serii cad peste tăcuta pagodă,
Din tăcere se-aude, de departe-un ecou.
Inima mea te așteaptă, cântând în ritmuri de odă,
Un cântec de dor, privindu-ți chipul pictat din tablou.
 
Printre umbre ce par de mătase,
Luna luminează blând spre pământ,
Se scutură ale bujorului petale rămase,
Purtate departe de al primăverii vânt...
 
Erhu de abanos ce pare că plânge în noapte,
Norii cei răi sting luna și rămân doar cu șoapte.
 
O, lună dragă de peste mări de mătase,
Adu-mi-l acum pe cel ce pictura-mi lăsase!
Cântă-mi, erhu, iubirea-mi și dorul!
Vântule drag, oprește-ți acum și tu zborul!
Poartă-mi cântecul ca un ecou călător
Și-alină-mi sufletul prea plin de mult dor...
 
Printre bujori cu petale de vânt spulberate,
În Grădina de Jad te-aștept cu dragoste eu.
Se-aprind lampioane pe străzile întunecate,
Și-ndrăgostiții se-aud cum cântă mereu.
 
Și-apari și tu alinare, dinspre lacul cu lotuși pășind.
Destinul ne-aduce iar împreună!
Mă cuprinzi cu drag, despre iubire grăind
Și raze dulci ne trimite Zeița din lună...
 
Flaut de bambus se aude melancolic din noapte,
Suntem doar noi, luna și-ale iubirii dulci șoapte.
 
O, lună dragă de peste mări de mătase,
Mi-ai adus cu drag pe cel ce pictura-mi lăsase!
Cântă-mi, erhu, iubirea-mi și dorul!
Vântule drag, oprește-ți acum și tu zborul!
Poartă-ne cântecul ca un ecou călător
Îmbrățișează sufletele noastre pline de dor...
 
Doar vântul din Grădina de Jad acum să mai știe...
Povestea noastră ce nu se mai sfârșește...

MELODIA AICI:

https://youtu.be/CjK_J0Y4MQM